Președintele profesor
Klaus Iohannis, prin modul în care s-a comportat în acești ani de când este Președinte, se încadrează perfect în tipologia celor care au uitat de unde au plecat. Bine, unii ar spune că Iohannis este întruchiparea perfectă a perfidului politruc mioritic. Fostul profesor, în afară de gargara specifică politicienilor, nu se poate lăuda cu realizări deosebite în sistemul educațional.
Bine, ar fi câteva…
- De când este Președinte, conform tradiției, bugetul educației a fost tot timpul sub 6% din PIB. Până și Iohannis știe, de la subfinanțarea sistemului pleacă toate problemele;
- Numărul cadrelor didactice a continuat să scadă. Scăderea se va accentua odată cu punerea în aplicare a legii care reduce numărul de ore. Și va fi o scădere cum nu s-a mai văzut. Desigur, prin influența sa, Iohannis putea impune modificarea/anulare acestei legi aberante… Credeți că îl interesează?;
- Miniștrii au continuat să bulverseze și să zăpăcească sistemul, să îi accentueze instabilitatea. Nici miniștrii „guvernului meu” nu au fost mai cuminți;
- Salariile cadrelor didactice au rămas tot la coada sistemului bugetar, tot sacrificații de serviciu;
- Niciodată președintele nu a ieșit în public și nu a discutat pe bune despre problemele cu care se confruntă profesorii. Despre măsuri concrete, nici vorbă;
- De meserie profesor, Klaus nu se poate lăuda cu vizitele prin școlile țării, ne referim la vizite reale, nu regizate de ochii presei.
Mai nou
Referindu-se la neacordarea măririlor salariale, președintele a preferat să mintă prin omisiune și să sfideze. Argumentele lui „…nu sunt bani” au fost din nou scoase la înaintare. A tăcut precum mutul și nu a pomenit o vorbă despre categoriile care au primit anticipat măririle salariale în plină perioadă de criză.
Nimic despre nerespectarea legii
Dacă în aparițiile publice toată ziua îndeamnă la respectarea legii, ei bine, când e vorba de salariile cadrelor didactice, legea nu este obligatorie. Nici măcar nu s-a deranjat să îi solicite capului Guvernului să își ceară scuze pentru compararea sistemului de învățământ cu o cârciumă.
Sfidează
Președintele, nu doar că îi sacrifică pe profesori, dar îi și sfidează. Oare care este moștenirea lăsată învățământului de acest politician?