Expert
Profesoara Oana Moșoiu, expert în educație, susține nevoia unor evaluări ale profesorilor din școlile în care nu sunt rezultate. Propunerea a fost făcută în contextul rezultatelor obținute de elevii claselor a VIII-a la Evaluarea Națională.
Vocea expertei
Am un singur lucru de comentat. Nu, de întrebat.
Am evaluat elevii, în toate felurile, la toate clasele. Am înțeles că ”au probleme”.
Pe profesori când începem să-i evaluăm, doamnelor și domnilor? Să vedem dacă și dânșii ”au probleme”.
Că în sala aceea de clasă sunt 2 roluri: elevii și profesorii. Până nu știm și ce (mai) știu sau nu știu profesorii, pedagogic vorbind, nu o să știm ce trebuie să îmbunătățim.
Nu vă supărați pe mine. Cercetările spun – profesorii au păreri foarte bune despre munca lor, despre efortul lor (TALIS, 2018. Vom avea și TALIS 2024, deci va fi interesant, vezi comentariu). Dar rezultatele nu corespund. Înseamnă că fac efort mult în direcția greșită. E ceva ce fac greșit. Ori nu știu materie, ori nu știu pedagogie. Matematică se face, deci cel mai problematic rămâne subiectul didacticii predării matematicii. Cum suntem în plin curriculum centrat (TOT) pe conținut, nu e de mirare. Apoi, ori profesorii nu fac ce trebuie, ori elevii nu fac ce trebuie – nu știu algoritmi de învățare, algoritmi de abordare a problemelor, algoritmi de rezolvare. Nu, nu știu. Elevii vin cu telefoane la școală, le țin în ore, părinții nu pun limite, profesorii nu pun limite, directorii nu pun limite. Toată lumea face altceva – profesorii fac birocrație și meditații, elevii stau pe jocuri și rețele sociale, părinții muncesc excesiv pentru status social, meditații și, în general, pentru a avea. Nu e chef de școală, nu e chef de profesorat, nu e chef de învățare.
Ca să fie învățare, bine ar fi să vedem cum funcționează predarea și evaluarea la clasă – cea curentă, formativă și formatoare, a învățării și pentru învățare.
Da, aș face un mare pilot de evaluare a profesorilor. La care să adere voluntar, pentru început, apoi, progresiv, evaluarea profesorilor să fie obligatorie în școlile unde nu sunt rezultate, unde e nevoie de monitorizare constantă și continuă. Sigur, fără miză, tot așa cum evaluăm elevii. Nu punem note în catalog, nu are impact în dosare. Doar așa, informativ. Cu feedback către profesori, despre ce fac bine și ce au nevoie să schimbe. Pentru că și elevii au nevoie de sprijin, dar și profesorii.
O premiză greșită?
Expertul pleacă de la premiza unei predări deficitare, neglijând alți factori importanți: dezinteresul manifestat de elevi și părinți, mediul, resursele materiale insuficiente, programele școlare supraîncărcate etc.
În plus
Propunerea este destul de vagă în privința metodologiei de evaluare. Ce criterii vor fi utilizate? Cine va realiza evaluarea? Cum va fi asigurată obiectivitatea procesului?
UPDATE
Vezi aici replica sindicalistului Nicu Cotescu.
