Nicu Cotescu
Profesorul sindicalist Nicu Cotescu, președintele Sindicatului Învățământului FSE „Spiru Haret” Dolj, vine cu o replică publică la noua propunere a expertei educaționale, Oana Moșoiu. După cum ați aflat de aici, Oana Moșoiu a propus evaluarea obligatorie a cadrelor didactice din școlile unde nu sunt rezultate.
Argumentele liderului sindical
Dacă este să vorbim despre evaluarea profesorilor, pentru că tot circulă asiduu un material în acest sens, ca profesor și lider sindical, încerc să îi transmit colegei care ridică această temă, dar și celor interesați:
🔹️Prima evaluare? Examenul de licență, după 3 ani de la terminarea studiilor universitare, când un absolvent poate preda, excluzând învățământul liceal.
🔹️A doua evaluare? Examenul de master, după alți 2 ani, condiție obligatorie pentru a preda la toate nivelurile. Ref.la exigența acestor 2 evaluări, este altă discuție.
🔹️A treia evaluare? Susținerea concursului național pentru ocuparea unui post/catedră în sistemul de învățământ.
🔹️A patra evaluare? Examenul pentru obținerea definitivatului, examen național, la un an după intrarea în sistemul de învățământ.
🔹️A cincea evaluare? Examenul pentru obținerea gradului al II-lea, la 4 ani de la obținerea definitivatului.
🔹️A șasea evaluare? Susținerea tezei, cu implicații academice, pentru obținerea gradului I, la 4 ani de la obținerea gradului al II- lea.
🔹️Permanent cursuri de perfecționare pentru obținerea odată la fiecare 5 ani a creditelor prevăzute în legea învățământului.
🔹️Evaluarea anuală a întregii activitați didactice de predare, etc!
Și nu mai vorbesc de ce presiune zilnică este pe cadrul didactic, fiind nevoit să identifice permanent soluții la multitudinea de situații apărute la clasă, cum de altfel nu aduc în atenție aici cursurile recente de formare de la nivel național la care au participat zeci de mii de colegi și la ca care vor mai partcipa.
Pentru creșterea performanțelor școlare avem nevoie de cu totul altceva. După ani de -subfinanțare severă,
-experimente,
-instabilitate legislativă cu sute de modificări aduse legislației educaționale, o întrecere la propriu, de nu mai știe nimeni pe unde suntem sau ce va fi mâine,
-denigrare continuă a școlii, a întregului personal creându-se astfel o imensă criză de autoritate școlară, nu ar fi mai bine să avem
-o stabilitate legislativă,
-continuarea motivării resursei umane, recent și cu greu obținute,
-repercursiuni severe asupra familiilor care nu se îngrijesc de frecvență școlară a copiilor lor, foarte important, iar beneficiarii primari trebuie să se trezească și ei,
-calibrarea programelor pe cerințele testelor PISA, precum și stabilirea și aducerea unităților la un standard național, de secol XXI, dpdv al infrastructurii, dar și
- parte de respectarea tututor prevederilor din noua lege privind drepturile noastre și nu prorogarea veșnică a acestora? De exemplu acel 2% din fondul de salarii pentru motivarea lunară, prevedere radiată în 2010, reintrodusă în noua lege, dar prorogată instant!
În concluzie, că există excepții, există, ca peste tot, dar ce se tot încearcă cu o resursă umană pusă permanent sub lupa națiunii? Nu evaluarea în sine e o problemă, ci bătaia de joc la adresa noastră. Știu că dau bine astfel de subiecte și e mult mai ușor să se arunce vina în ograda cancelariei, dar nu se face decât a se acoperi altceva!
Chiar nu se vede că începem să avem deficit de personal, că devine din ce în ce mai indezirabilă profesia de dascăl? Oare de ce? Cu atâtea experimente, cerințe, denigrări, obligații, schimbări și implicit pierderea autorității școlare o să ajungem să importăm din orient dascăli!
Nu există coleg care să nu își dorească să facă performanțe la clasă, dar să aibă și cu cine să lucreze și fără să-i fie deturnată munca cu fel de fel de acte și cerințe birocratice
PS De obicei nu mă uit în ograda altora, dar ați văzut prestația celor speciali și cu vârsta de pensionare în floarea vârstei! Tratamentul special, de multe ori, al celor ce încalcă legea sau succesul celor fără școală, poate prin prisma legislației, poate nu, au produs un dezechilibru în (dez)interesul multor copii/părinți pentru școală! Aveți mai bine grijă de violența în creștere alarmantă chiar la gimnaziu și primar!
