Pensionarii din învățământ
Nu puține sunt cazurile în care pensionarii din învățământ beneficiază de prioritate în fața cadrelor didactice aflate la început de drum. Nu intrăm în detalii referitoare la modul în care numeroase catedre ajung să fie ocupate de unii profesori pensionari, mijloacele folosite sunt diverse. De ceva vreme, sistemul pare că dă prioritate celor care au și o pensie, limitând accesul celor care vor să intre. Nu puține sunt cazurile în care întâlnim cadre didactice pensionare în buricul târgului. Este normal? Este corect? Este moral?
S-au dus vremurile?
Până în urmă cu câțiva ani, numărul mare de catedre neocupate impunea menținerea la catedră a cadrelor didactice pensionare. Această situație era puternic întâlnită în mediul rural. În contextul reducerii tot mai evidente a numărului de catedre disponibile, a creșterii salariilor și a concurenței, se pune problema dacă dăm prioritate celor aflați la început de drum sau celor cu experiență și cu o sursă de venit stabilă.
Există patru realități
- cea a multor politicieni care, în goana după voturi, susțin menținerea la catedră a profesorilor pensionari.
- Cadrele didactice care se confruntă cu reducerea numărului de ore și sunt puse în situația de a preda la mai multe școli. În acest context sumbru, aceștia acceptă cu greu prezența la catedră a pensionarilor.
- Realitatea cadrelor didactice pensionare care nu se pot descurca cu o pensie mizeră.
- Realitatea celor care vor să se angajeze în sistem și care constată că nu pot face asta datorită lipsei de catedre disponibile. Pentru aceștia, catedrele ocupate de pensionari sunt o anomalie.
Un mesaj
Mesajul unui cadru didactic care dorește rezolvarea problemei prensionarilor din educație a devenit viral. Îl preluăm integral.
Prioritatea numărul unu pentru învățământul românesc sunt pensionarii. Lor li se prelungesc an de an contractele de muncă, în timp ce tinerii absolvenți cu notă bună la titularizare rămân fără posturi ori lucrează necalificați, așa cum am lucrat trei ani la rând. Eu, de exemplu, am fost nevoit să fac încă o facultate pentru a mă (re)califica și pentru a avea un loc de muncă, deși am fost an de an printre primii pe județ la concursul de titularizare! Nu se mai poate așa ceva în așa-zisa „Românie normală!”
Persoane pensionare cu vârste onorabile, de 65-70 de ani, lucrează în învățământ (respect pentru vârsta pe care o au și pentru munca depusă în întreaga activitate), în timp ce tinerii profesori se milogesc pe ici-colo să primească ore în 4-5 școli pentru a-și completa catedra.
E și mai strigător la cer, când tineri pregătiți rămân pe tușă, în timp ce aceiași pensionari au o pensie, un salariu la plata cu ora, iar unele învățătoare pensionare mai au și program prelungit! Nu se gândește statul român că unii mănâncă cu 3 guri, iar tinerii trăiesc de pe o zi pe alta sau pleacă în străinătate! Mai gândiți-vă puțin, căci în curând și pensionarii o să se retragă în mod natural și ei, iar cine știe surprize ne va rezerva viitorul: copiii români vor fi educați de pakistanezii, srilankezii ori vietnamezii cu patru clase! (Hotca M.)
