Funeriu le-a dat peste nas: „e treaba voastră dacă ați fost fraieri și nu ați utilizat tot ce ați învățat”

Răspunsul meu la întrebarea „la ce mi-au servit în viață trei sferturi din cele învățate la școală?”: e treaba voastră dacă ați fost fraieri și nu ați utilizat tot ce ați învățat. Eu am găsit câte o utilitate cam la tot ce am învățat și îmi pare rău că nu am învățat și mai multe.

chimia, e clar, e meseria mea. Pentru că am fost la vârful generației mele, primul meu salariu, la 23 de ani din cea mai mare firmă de medicamente din lume, în SUA, a fost de 6000 de dolari (chiar și 8000 cu bonusuri). Vă asigur că e o senzație foarte faină când ai 23 de ani, termini șef de promoție o mare unniversitate a lumii și trei laureați Nobel te invită să lucrezi pentru ei.

Fizica avansată, matematicile avansate și biologia mi-au servit la greu în cercetările mele legate de chimie și chimie biologică. Pentru că le știam și le foloseam transdisciplinar aveam idei care mi-au dat joburi în marile universități ale lumii și am câștigat granturi competitive de milioane de euro.

Faptul că sunt beton în științele astea mă face să îmi inspir copiii să le învețe, îi ajut cu plăcere și le explic ceea ce profesorii de la școală nu fac. Beneficiu net pentru familia mea.

Anatomia și fiziologia pe care le cunosc foarte bine m-au scutit de fumat, băut și, în general, orice exces. Nu știu ce îmi rezervă ziua de mâine dar, fizic, în afară de lipsa părul de pe cap, nu mi-aș da organismul pe al nimănui. Gimnastica de performanță, cu câte 3-4 ore de antrenament la limita rezistenței, zilnic, atletismul, fotbalul mi-au dat și ele o capacitate de rezistență fizică, o coordonare ochi-mână și reflexe esențiale pentru o viață agreabilă sau chiar, uneori salvatoare. Întrebați-l pe Teodor Baconschi dacă azi am mai fi trăit dacă, grație reflexelor și anticipației, nu aș fi evitat un accident… inevitabil. Aș fi putut atunci să întreb: “la ce îmi servește să fac gigantice la bară”? Cred că din capacitatea de concentrare dobândită în sportul de performanță, din liniștea în mijlocul furtunii pe care mi-o găseam când jucam finale naționale (pe echipe) la șah, mi-am clădit ceea ce prietenii consideră marea capacitate de a rămâne lucid în situații de criză. Nedevenind șahist, mi-au servit la ceva apărarea Alehin sau indiana Nimzovici? Da, la caracter și la… prietenia lui Viswanathan Anand.

Faptul că am “tocit” și tabla înmulțirii și tabelul periodic și zeci de poezii și comentarii literare în gimnaziu mi-a dat o mare capacitate de memorare. Care mi-a adus numai beneficii în viață. Știți ce mult contează să îi spui unui om important detalii despre întâlnirea de acum 10 ani și să construiești un dialog pe baza acelor detalii? Aveți idee ce avantaj uriaș ai în viață dacă ai o bază de date bogată și în cap, nu numai pe… google dot com? Well… vă spun eu: nu degeaba peștii mușcă momeala și după ce au scăpat prima dată din cârlig: pentru că uită că i-a înțepat. Mi-a îngrădit această memorare gigantică capacitatea de inovare, imaginația? Nu! Mi-a crescut-o, pentru că aveam soclul informațional mai vast, o elasticitate și viteză de procesare mai mari.