Scriam aici despre lipsa de reacție a sindicatelor la problemele provocate de introducerea de către MEC a obligativității de a predarea online. Din păcate, liderii celor două mari federații sindicale nu au abordat subiectul și din perspectiva cadrelor didactice, a nevoilor acestora. Până în prezent, au recurs doar la o mârâială timidă.
Nicu Cotescu, președintele Sindicatul Învățământului ,,Spiru Haret” Dolj a publicat un punct de vedere pe contul personal. Nu este clar dacă este și punctul de vedere al instituției pe care o reprezintă. Vă invităm să citiți și să distribuți materialul.
PREDAREA ON LINE, de la recomandare la obligație❗
Dumneavoastră cum vedeți situația, cu ce probleme vă confruntați?
Cu un sistem neadaptat tehnologic și legislativ, abandonat, subfinanțat sever cu doar 2-3% din PIB cum ar putea să funcționeze?
Cum să cuplezi un astfel de sistem la… nimic!
Încă de la început fiecare dascăl și-a făcut datoria așa cum a putut el mai bine, cu tehnologia, aplicațiile și informațiile pe care le-a avut la îndemână petrecându-și mai mult decât dublul timpului de la clasă în fața computerului, a gadgeturilor (nu mai aduc în atenție faptul că sporul de condiții vătămătoare, care de vreo 10 ani nu se mai acordă pentru că banii s-au terminat tocmai la învățământ, unde max.era de 5%.).
Încărcarea bazelor de date pe te miri ce platforme, aplicații și comunicarea între director-informatician (după caz) – secretar – profesor-elev-părinte și invers a fost și rămâne o misiune cu multe semne de întrebare! Câte erori apăreau în aplicațiile folosite?
Oare au dorit toți copiii sau părinții să răspundă la solicitări, au sau au avut tehnologia și cunoștințele necesare?
Programele școlare, atât de reclamate de-a lungul anilor, au creat pentru acest tip de predare hibridă o misiune dificilă în plus, iar proiectarea didactică a trebuit adaptată peste noapte!
Avem un învățământ atât de eterogen încât mă gândesc la mediile complet defavorizate, mă gândesc la interesul general scăzut al multor familii pentru educația copilului, la mediul urban-rural.
Mă gândesc și la învățământul special și la copiii cu CES, TSI, dislexie, disgrafie, discalculie, TSA, ADHD, dar de ce nu și la învățământul postliceal, seral, FR, școală de maiștri.
Aceste categorii reprezintă un procent destul de important din sistemul nostru de învățământ. Nu avem numai clase de excelență, mate-info, filologie sau școli și licee de top!
Dotările materiale, consumabilele sunt ele inexistente în școli, dar vrem să existe la fiecare acasă?
Cum să rezolvi spinoasa problemă a revenirii la cursuŕi când foarte multe unități de învățământ
cu clase și grupe arhipline au tronat permanent sub imperiul neîncadrării în buget și a unei infrastructuri rămase în timp de se calcă în picioare copiii la propriu, 1-2 m2/copil. Nu mai vorbesc de toalete insalubre, fără apă caldă, curentă, una pe etaj sau te miri pe unde.
Toate aceste neajunsuri creează o presiune enormă pe tot personalul din învățământ de ani și ani, personal scos mereu la tablă, personal de la care se așteaptă minuni, personal care eu zic că se implică mai mult decât interesul decidenților pentru sistemul de educație, pentru a duce pe mai departe și la un nivel cât mai bun generații și generații de copii.
Doar să ne gândim cât timp îi ia unui dascăl să se pregătească pentru a coordona, educa și învăța în 50 de minute, cât are o oră de curs, un grup de 30 de elevi! Sau cine organizează și desfășoară și cu ce resurse toate concursurile, competițiile, examenele etc școlare?
M-aș bucura să nu o ia cineva personal și nici să nu mai fim certați așa de toată lumea, ci ascultați și înțeleși cu ce ne confruntăm raportat la instrumentele pe care le avem la îndemână și pretențiile generației actuale!
M-am uitat cu amărăciune cum pt.multe Consilii locale s-au găsit imediat resurse și fiecare membru a primit laptop, net și aplicație pt.a desfășura o ședință pe… lună! iar noi, copiii?
O să dorim să trecem profesionist de la teorie la practică?
Deci, voi, stimați colegi, ce întrebări aveți despre predarea on line?
Facebook: Nicu Cotescu
