13 probleme
Privind din punct de vedere numeric, problemele sunt cu mult mai multe. În spatele comunicatelor și discursurilor politice, este o întrecere în a nu identifica și rezolva neajunsurile reale din sistem. De ce să nu recunoaștem, la acest capitol, învățământul românesc stă extrem de bine.
Nu doar că nu se încearcă rezolvarea acestora, clasa politică le dezvoltă și agravează. Privită din afară, situația seamănă cu un plan bine pus la punct de distrugere a sistemului educațional. Realitatea este că, indiferent de partidul care a guvernat România în ultimele 3 decenii, nu s-a făcut nimic notabil pentru ca educația din această țară să își revină. Din contră.
Eternele experimente
Eternele experimente pe elevi și profesori, haosul legislativ, inovațiile ministeriale, au generat confuzie și au șubrezit învățământul. Fiecare ministru vine cu ideile lui, brusc totul trebuie luat de la zero, și asta nu este bine. Sistemul nu este predictibil, iar victimele decontează demența unor politicieni numiți șefi pe scaunul de la educație.
Programele școlare
Acestea sunt aberante, axate pe cantitate și nu pe calitate. Materia este pur și simplu prea multă, profesorul fiind nevoit să galopeze, indiferent dacă elevul a înțeles sau nu noile noțiuni. Soluțiile sunt simple:
- reducerea conținuturilor
- simplificarea acestora
- legarea de prezent
Manualele școlare
Cunoașteți subiectul, nu-l mai dezvoltăm. Cele mai multe sunt doar o costisitoare bătaie de joc la adresa elevilor, părinților și cadrelor didactice.
Suprapopularea claselor
În lumea civilizată, nu vei găsi clase cu peste 30 de elevi, cum se poartă la noi. Numărul elevilor dintr-o clasă din afară coboară lejer sub 20. Cum să obții performanță în aceste condiții?
Salarizarea
Știați că șoferii multor primării au salarii care îl depășesc pe cel al unui cadru didactic? Polițiștii comunitari, femeile de serviciu, funcționarii de la primării, stau cu mult mai bine la acest capitol decât un profesor cu gradul I. Cu toate măririle care au avut loc, salariile profesorilor au rămas la un nivel jenant. Această situație ne arată că nu contează nivelul studiilor, determină plecarea din sistem și lipsa de atractivitate a acestuia față tineri.
Birocrația
Birocrația sufocă sistemul educațional. Practic, pregătirea lecțiilor și desfășurarea acestora nu mai sunt importante. Pe primul loc stă realizarea de hârtii numeroase, ineficiente, de la două exemplare în sus.
Lipsa de implicare a părinților
Cei mai mulți părinți s-au învățat să-i acuze pe profesori pentru eșecul odraslelor. Bineînțeles, când familia este dezinteresată de proprii copii, la ce să te aștepți? Ei bine, în lumea civilizată, părinții copiilor care creează probleme, care nu țin pasul, care chiulesc, intră în vizorul autorităților. Amenzile nu sunt deloc mici în acele cazuri. La noi, deși în lege există mijloace de constrângere (amenzi, muncă în folosul comunității etc.) acestea nu sunt puse în practică. Odată cu responsabilizarea familiei, multe din probleme vor putea fi rezolvate.
Neputința legală
Practic, cadrul didactic nu este protejat de lege atunci când apar probleme. Ba mai mult, elevii au mai multe drepturi decât profesorii. În plus, cum să poți rezolva problemele de indisciplină sau chiul, spre exemplu, dacă nu ai mijloace legale eficiente?
Sabotarea din partea politicienilor
Pe lângă declarațiile defăimătoare și minciunile care șubrezesc prestigiul și autoritatea cadrelor didactice, politicienii au făcut tot ce au putut pentru a destabiliza, prin măsurile luate, sistemul educațional, pentru a agrava probleme existente și pentru a scădea încrederea în școală, adâncind prăpastia dintre aceasta și societate.
Prostul exemplu
Ce părere își fac omenii simplii sau elevii atucni când văd un ministru al educației incapabil să spună două vorbe. Ce autoritate mai au cadrele didactice în societate când au șefi politici ce se încadrează în categoria analfabeților funcționali?
Obediența
Din păcate, în sistemul educațional lipsește unitatea. Sindicatele nu au reușit să mobilizeze întreg corpul profesional pentru participarea la acțiuni de protest. De ce să nu recunoaștem, în sistem sunt numeroși profitori care îi lasă pe alții să se lupte pentru drepturile lor. Dată fiind această dezbinare, este și normal ca politicienilor să le reușească toate mizeriile.
Politizarea
Directorii numiți pe criterii politice atâția ani, nu au făcut altceva decât să-și aducă contribuția la dezastrul din educație. Nu au primat meritele, ci pilele, slugărnicia și incompetența. Așa au intrat în sistem tot felul de incompetenți, asta în timp ce oamenii valoroși, pentru că stăteau în calea mânăriilor, au fost marginalizați.
Lipsa finanțării
Totul pleacă de la lipsa finanțării. Se vede la tot pasul. În secolul tehnologiei, tehnologia este obiect de muzeu în cele mai multe școli. Desigur, sunt și excepții: instituții cu closet în curte, fără apă potabilă, dar cu Wi-Fi. Acestea sunt prioritățile guvernului…. ale societății?
