UPDATE
Declarația a fost făcută în primăvara acestui an, cu toate acestea, este mai actuală ca oricând. Practic, scenariul se va repeta datorită lipsei de progrese din zona MEC.
ARACIP
Șerban Iosifescu, președintele ARACIP, acuză apariția unor forme de bullying la adresa profesorilor, haosul și graba factorilor de decizie din MEN, inspectorate și școli. Ba mai mult, acesta scoate în evidență și presiunea la care sănătatea copiilor este supusă.
Lipsiți de bază legă, de la mai marii MEC până la directorii unor unități de învățământ pun presiune pe cadrele didactice pentru a lucra pe fel și fel de platforme mai mult sau mai puțin reglementate ori educaționale.
Văd că încep să apară forme de (cyber, deocamdată) bullying la adresa profesorilor: să intre pe site-uri, să facă, să dreagă, să recupereze materia online că altfel îi facem de rușine pentru că își iau salariile degeaba etc. – în condițiile în care nu există bază legală, nu există platforme și conținuturi cu calitatea asigurată, nu toată lumea are acces online acasă, nu toți profesorii au fost formați pentru așa ceva etc.
Repede, haotic și prost?
Graba cu care reprezentanții MEC au venit cu astfel de soluții este sancționată dur de președintele ARACIP.
Nu avem nici evidența clară a profesorilor care au utilizat, măcar o dată, o platformă de învățare online (știu, au fost multe proiecte pe bani europeni, care au presupus accesul pe astfel de platforme – dar nu avem nici aici evidențe clare: câți, ce, cum, cât etc.).
Deci, chiar e bine să facem, orice – repede, haotic și prost? Doar să ARĂTĂM că facem ceva?
Reamintesc un lucru verificat: dezînvățarea, urmată de reînvățare, este mult mai dificilă decât învățarea ”nouă”.
Și niște întrebări (poate de gâgă): ce și cum poți ”recupera” online la clasa pregătitoare? Dar la grădiniță? Mai susținem limitarea accesului copiilor mici la ecran? Ne mai aducem aminte de studiile despre dependența de ecran și despre efectele nocive ale statului prea mult online?
Încă ceva
Și o sugestie: în grupurile de lucru pentru facilitarea învățării online să fie cooptate și cadre didactice: 1. Aproape de pensie. 2. Care au puțină spre deloc experiență online. Dacă vor fi numai tineri ”digital natives” care se ocupă de problemă, explicațiile date (în webinars, materiale scrise etc.) vor fi în limba păsărească pentru foarte mulți. Să nu uităm, de asemenea, că multe cadre didactice nu știu engleza – deci, ne trebuie platforme, softuri, materiale de formare în limba română.
