Serviciul pe școală
Serviciul pe școală reprezintă un aspect ce poate avea urmări serioase pentru cadrul didactic. Cu toate acestea, legea nu îl reglementează suficient. Profesorul poate suporta consecințe legale serioase dacă în perioada efectuării serviciului pe școală au loc incidente, in funcție de gravitatea acestora. Pedepsele pot incepe de la banalele penalizări la salariu până la concediere sau pedeapsa cu închisoarea, ori plata de daune. Ținând cont de importanța acestui aspect, este de neînțeles cu o astfel de problemă este lăsată în aer.
Nu apare în LEN
Serviciul pe școală nu este menționat în LEN.
Obligativitatea apare în Ordinul MENCS nr. 5079/2016 – aprobarea Regulamentului – cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar.
Abuzurile regulamentelor interne
În plus, mustesc de abuzuri și ilegalități regulamentele interne ale unităților de învățământ. Nu puține sunt situațiile în care prevederile acestora trec cu gumarii peste legile țării. Decidenții nu au înțeles că regulamentele interne se realizează după lege și nu pot depăși prevederile acesteia. Victime sunt elevii și profesorii, de ce să nu o spunem pe românește.
De la caz la caz, școlile au „reglementat” „pe genunche” modul de efectuare a serviciul pe școală. În unele unități de învățământ profesorii sunt obligați să realizeze diverse trieri, prezențe, să îi suplinească pe arhiviști și îngrijitori, să îi însoțească pe elevi în microbuzele școlare, să completeze rapoarte și condici, să țină locul celor învoiți (fără să fie remunerați), asta pe lângă paza și protecția educabililor. Cât este de legal? Cât este de realizabil?
Cât este de legal?
Din moment ce în LEN nu există o astfel de obligativitate, cum poate un ordin de ministru să bată o lege?
Cum se face că în învățământ profesorii sunt obligați să presteze activități sub nivelul de instruire/calificare, deși legea interzice expres acest lucru?
Ce mijloace are la dispoziție un cadru didactic pentru asigurarea ordinii și disciplinei din moment ce un simplu ton ridicat la adresa elevului poate fi socotit drept abuz emoțional și apoi aspru pedepsit?
În situațiile mai grave – bătăi, accidente – cum poate interveni un profesor fără ca statul să îl fi pregătit anterior? Câți profesori au cursuri de instruire în domeniul medical, de aplanat conflicte, de autoapărare și de intervenție “armată” rapidă, specifică jandarmilor?
Cât de legal este să obligi un cadru didactic să fie și paznic, și asistent medical ori om de serviciu? Apoi să-i ceri și performanțe în toate aceste domenii?
Practic, cadrele didactice sunt lipsite de instrumente care să le protejeze dar și de condiții corespunzătoare pentru a îndeplini îndatoririle care le sunt impuse. Cu bună știință, dar cu rea intenție, decidenții au transformat cadrele didactice în carne de tun.
Supra-omul de serviciu
În contextul în care școlile sunt supraaglomerate, misiunea profesorului de serviciu este tot mai dificilă. Practic, acesta ar trebui să fie în mai multe locuri simultan, fapt care încalcă legile fizicii, adică este imposibil. Unde mai pui că sănătatea multor cadre didactice este șubrezită de anii de stres și de bolile profesionale. Ei bine, în fața legii și a ordinelor de ministru, acest aspect nu contează.
Totul pe un salariu echivalent cu cel al unui brancardier din sănătate.
Pe profesor cine îl protejează?
MEN s-a făcut preș în fața elevilor și părinților. Cazurile de agresiune îndreptate împotriva profesorilor nu par a intra în atenția mai marilor din educație. Nu prea există situații de persoane care au avut de suferit consecințele legii după ce au atacat profesori. Câți miniștri Educației s-au sinchisit să îi viziteze pe patul de spital pe profesorii aflați în postura de victime ale violenței din școală? Dacă asta nu mai este nesimțire, atunci ce este?