Egalitate de șanse?
În contextul pandemiei Covid-19, s-a venit întâi cu recomandarea apoi cu obligativitatea (citește și asta) mutării activităților educative din sala de clasă în mediul online. Odată cu această migrare spre online, care implică accesul la tehnologie și conexiune de calitate la Internet, s-a accentuat grav discriminarea la care sunt supuși un mare număr de elevi ale căror familii (dacă există), au posibilități materiale reduse. Dacă înainte de pandemie abia își permiteau strictul necesar pentru școală, părinții nu își permit acum să le asigure copiilor costisitoarele mijloace necesare accesului la educație. Egalitate de șanse? …vorbe frumoase și cam atât!
„OMEC-ul” face referire și la ei?
Oare copiii din nenumăratele sate izolate și sărace, unde nu există nici măcar curent electric, au aflat că Ministrul Educației și Cercetării, îi obligă, prin ordin să meargă la școală pe net? Probabil că nu, s-au dacă or fi auzit, rămân în continuare izolați și neglijați. Principiul egalității de șanse, esențial într-o societate democratică, rămâne, acum poate mai mult ca înainte, valabil doar pentru cei care-și permit costurile. Poate că sună absurd, dar se pare că egalitatea e pe bani. Unii sunt mai egali decât alții, cunoaștem expresia, este din păcate valabilă și în cazul celor mai nevinovate ființe umane. Are cineva ceva de spus? De sus? De fapt, nu de spus, ci de făcut!
VIDEO
Am descoperit acest material video postat pe pagina USLIP Iași News și nu aveam cum să rămânem indiferenți fiindcă, din păcate, ne reamintește adevărul despre o altă față a României, care, oricât de europeni și de moderni ne-am pretinde prin videoconferințe, ea își continuă suferința în tăcere.