”profesorul Miclea”
Domnul Prof. Univ. Dr. sau pe scurt ”profesorul Miclea”, după cum i se adresează ex-președintele Băsescu, mai iese la rampă, din când în când, cu câte o o inițiativă excentrică, care se dorește a fi „reformatoare”.
Reforme
Nu știm ce fapt generează nevoia profesorului Miclea de a tot reforma verbal, în stilu-i caracteristic, sistemul educațional românesc, ceea ce știm este că noile sale declarații vor scandaliza corpul didactic. Este deja o tradiție ca prin inițiativele sale, fostul ministru să stârnească rumoare în rândul colegilor de catedră. De fapt, inițiativele excentrice sunt ceea ce au mai rămas din perioada cât a fost membru în cabinetul Tăriceanu.
Un tipar
Există un tipar al inițiativelor sale excentrice: sunt șocante pentru profesori și regulate; niciodată nu au avut sprijinul masiv al colegilor de catedră, ci din contră; au urmărit indirect și direct ”reformarea” sistemului prin scăderea autorității profesorilor și plasarea acestora la cheremul factorilor politici, nu au ținut cont, parcă dinadins, de realitatea românească; nu au atins niciodată într-un mod tranșant și pozitiv problema îmbunătățirii salarizării cadrelor didactice; au sporit foarte bine vînzările ziarelor de tip „Can Can” etc.
Totul despre mame
Să revenim la subiect. Într-un interviu acordat unei reviste online -„Totul despre mame”- fostul ministru consideră, după ce îi vorbește de rău pe colegii de catedră, că părinții trebuie să aibă un cuvânt de spus în angajarea profesorilor. Nu o să intrăm în detalii, interviul este disponibil pe Internet.
Deci…
Așadar, mergând pe considerentul domnului Miclea, că oricine își poate da cu părerea în angajarea profesorilor, medicilor, pompierilor etc. și continuând tradiția politicienilor de a distruge tot ce este bun și funcțional, rolul părinților trebuie să crească și să meargă până în acel punct în care aceștia să decidă angajarea unui cadru didactic. Asta nu poate fi decât o gravă eroare cu consecințe negative uriașe, ce ar permite, printre altele, primarilor să manipuleze comunitatea și să politizeze definitiv și irevocabil sistemul.
Titularizarea este inutilă?
Să înțelegem că un examen național precum titularizarea, riguros și corect, nu mai este ok? Din păcate, Miclea nu a luat în calcul și faptul că un om, fie el și părinte, care nu știe cu ce se mănâncă un anumit domeniu nu poate avea autoritatea să își dea cu părerea ori, mai mult, să decidă angajări. Ce expertiză poate avea în angajarea unui profesor un părinte cu patru clase primare, domnule Miclea?
Datul cu părerea
Practic, datul cu părerea și intervențiile străine în sistemul educațional au dus la această stare de confuzie și de dezastru. Oricine își poate da cu părerea, oricine este ascultat, numai opinia celor care chiar lucrează în sistem, care se confruntă cu problemele, care știu cu ce se mănâncă învățământul, nu este luată în seamă de politicieni.
Valabil doar pentru învățământ?
În loc să încurajeze implicarea părinților în educația copiilor lor ori îmbunătățirea relației dintre școală și familie, domnul Miclea deschide anumite teme care nu vor avea niciodată finalitate. Să ne spună în ce domeniu clienții au un cuvânt de spus în angajările făcute la privat sau dacă în cazul angajărilor din sistemul universitar s-ar încuraja această practică? Sau acolo este o altă lume?
P.S. În calitate de fost ministru și de profesor universitar, Mircea Miclea ar trebui să cunoască extrem de bine realitatea din sistem și din România. Întrebarea care se pune este ce interese are fostul ministru atunci când vine cu astfel de propuneri?
