O postare devenită viral
Dacă doar două sindicate au avut curaj să reacționeze față de aberațiile tupeiste le ministrului Educației, cu totul altfel stă situația în cazul profesorilor. Comentarii acide și corecte puteți citi aici.
Vă invităm să lecturați și să distribuiți, una dintre cele mai interesante și curajoase mesaje pe care un cadru didactic l-a trimis ministrului Educației.
Domnule Ministru al Educației,
Vă mulțumim pentru că loviți în noi, colegii dumnevoastră! Vă mulțumim pentru jignirea pe care ne-ați adus-o amenințându-ne cu inspecții inopinate la clasă, fiindcă acum ni le permitem (doar ne-ați „dublat” salariile)!
Dragă domnule ministru, vă reamintesc că există o lege a educației care spune foarte clar că aceste inspecții nu se pot face fără acordul cadrului didactic sau fără a fi anunțate din timp! Din ceea ce ați afirmat am înțeles toți că sunteți foarte nemulțumit de prestația noastră, că vreți să vă dați bine pe lângă părinți şi că veți pune biciul pe noi, ca să muncim mai cu râvnă pentru a spori calitatea învățământului românesc, fix acum când avem salariile dublate.
Domnule ministru, sunteți într-o eroare: noi nu avem salariile dublate! Mie trebuie să mi se mai pună circa 1400 lei la actualul salariu, ca să putem vorbi de o dublare. Faptul că am primit puțin peste 300 de lei nu înseamnă deloc „dublare”. Acum am si eu 2000 de lei după aproximativ 18 ani de muncă, cu gradul 2. Câțiva ani de zile am avut 1500-1600 de lei. Deci despre ce dublare vorbiți?
În aceşti ani am avut inspecții peste inspecții, de grad, generale, de specialitate, ARACIP. Am muncit indiferent că eram sau nu inspectată. Pentru mine asta nu constituie o problemă. Problema rămâne însă atitudinea dumneavoastră față de noi, modul în care ne-ați făcut să părem în fața tuturor: o tagmă nepregătită profesional, care a primit nişte bani nemeritați. Acei puțini bani reprezintă munca multora dintre noi, reprezintă devotament pus în slujba şcolii, viață personală sacrificată de prea multe ori. Aveam pretenții, domnule ministru! Suntem mulți care ne-am dedicat acestei profesii şi ne-am cam săturat să fim ținta batjocurii tuturor. Mă aşteptam ca dumneavoastră să ne sprijiniți, să mediați conflictele şi să fiți primul care ne întinde o mână de ajutor. Însă dumneavoastră ați considerat mai potrivit să ne amenințați pentru nişte amărâte de salarii. Uitați că din cauza prea multor părinți dezinteresați de propriii copii noi ne chinuim zi de zi la şcoală. Ne chinuim să îi facem să le pese şi să participe la evoluția copiilor lor. Ne chinuim să-i educăm pe elevi, fiindcă acasă nu le spune nimeni cum trebuie să se comporte şi au parte numai de modele negative. Cu toate acestea tot şcoala este arătată cu degetul ori de câte ori apare în prim plan vreun elev turbulent. Şcoala este de vină pentru eşecul părinților, al elevilor şi chiar al întregii societăți.
Domnule ministru, ar fi bine să găsiți soluții mai constructive decât aceasta pe care ați propus-o! Concentrați-vă pe adevăratele probleme ale educației!
Cei 6% din PIB ar rezolva multe dintre aceste probleme. Integrarea copiilor cu CES (chiar şi fără acte) să se realizeze prin existența la fiecare oră de curs a unui profesor asistent/ copil. Statutul cadrului didactic trebuie îmbunătățit (prea am ajuns bătaia de joc a tuturor). Experimentul „dosariada” şi hârțogăraia trebuie să înceteze (ne-am săturat să facem hârtii şi hârtiuțe pentru orice). Suntem în era tehnologiei, nu mai vrem să tăiem copaci aiurea. Inspecțiile sunt foarte bune acolo unde este cazul. La învățatori sunt exagerat de multe în comparație cu profesorii.
Avem nevoie de manuale si auxiliare de calitate, nu 1000 fără nicio valoare. Le vrem la timp pe băncile şcolilor şi neapărat gratuite.
Sunt atât de multe de spus încât ar trebui să vă scriu mai multe scrisori şi nu ştiu dacă aş reuşi să cuprind tot ce am de zis.
Sarcina dumneavoastră ca ministru al educației este una extrem de dificilă. Vă rugăm să fiți mai atent la adevăratele probleme din sistem, nu la mărunțişul din portofelele noastre! Dacă noi trebuie să fim verificați acum că avem salarii „mari”, ne întrebăm de ce nu se întâmplă acelaşi lucru şi la cel mai înalt nivel (parlamentari, senatori care dorm, dorm şi au salarii uriaşe). Pe ei de ce nu îi ia nimeni de urechi? Ei ce calitate oferă? Țara noastră e în cădere liberă şi toți ochii sunt ațintiți asupra cadrelor didactice.
Este demonstrat încă din cele mai vechi timpuri că biciul nu a fost o soluție constructivă, în schimb dialogul întotdeauna a dat roade. Ne dorim un schimb de experiență cu metodiştii şi inspectorii care ne vin la clasă. Vrem să învățăm prin practică cum trebuie să gestionăm toate situațiile la care noi suntem supuşi. De teorie suntem sătui şi nu prea ne mai ajută atunci când copilul autist are o criză şi noi nu avem pregătirea de specialitate pentru a-l scoate din ea. Ne trebuie ajutor, iar dumneavoastră sunteți singurul care ni-l poate oferi prin deciziile înțelepte luate. Nu fugim de responsabilități, însă s-au adunat prea multe pentru a mai putea face performanță.
Vreți să vă spun ceva? La mine la clasă pot considera performanță la un copil de pregătitoare cu un iQ de 56 dacă acesta ştie să deseneze literele, că de recunoscut încă nu se pune problema.
Vă doresc o săptămână cu decizii înțelepte şi cu mai multă apropiere față de oamenii dumneavoastră!
