Din nefericire suntem din nou în fața unui document la fel de neclar și imperfect – de la recomandarea adresată cadrelor didactice de a lucra cu elevii în sistem online, se trece acum la obligativitatea acestei activități, cu intervenția inspectoratelor școlare privind planuri de măsuri și monitorizare. În mod surprinzător și nerealist, M.E.C. lasă în totalitate la latitudinea inspectoratelor identificarea de soluții pentru asigurarea echipamentelor informatice și a conectării la internet a unităților de învățământ, implicit a elevilor, destinatarii esențiali ai acestor activități didactice. Rămânem, deci, într-un alt stadiu de incertitudine și latență, în care predomină fraze și directive ce încep cu școlile/ profesorii/ directorii trebuie să … , vor face…, vor asigura…, verbe la viitor, directive ministeriale sau folosirea unui prezent etern, nedeterminat. Așteptările școlilor, ale elevilor și părinților, ale profesorilor de la ministerul de resort erau de altă natură.
Inechitatea care s-a adâncit în școala românească odată cu suspendarea cursurilor este gravă și riscă să devină, după reluarea școlii, o prioritate aproape imposibil de gestionat, în mare parte din lipsa alocării fondurilor necesare pentru dotarea elevilor, profesorilor și a școlilor cu echipamente de comunicare de la distanță.
Din păcate, raportarea periodică către M.E.C. a datelor privind situația procesului de predare-învățare-evaluare online, raportare introdusă de astăzi prin Ordinul nr. 4135, nu schimbă situația dramatică a elevilor care nu au acces la internet și nici la tehnologia necesară, elevi care au pierdut contactul cu profesorii lor încă din data de 11 martie 2020. Timpul este foarte scurt pentru adaptare la noul context de predare, iar fiecare zi ce trece nu face decât să adâncească discrepanțele dintre mediul urban și cel rural.
https://www.facebook.com/camelia.gavrila.739/posts/257765995395700