Norma didactică – mai multă muncă, mai puțină valoare
Ministerul Educației propune o creștere a normei didactice cu până la 2 ore, printr-o metodologie proprie, în funcție de factori precum mediul, vechimea sau numărul de elevi cu CES. În realitate, este o justificare birocratică pentru supraîncărcarea profesorilor, fără garanții salariale clare.
Norma didactică
Voi propune ca valorile stabilite prin lege să poată să fie crescute cu maximum 2 ore, printr-o metodologie a ministerului, în funcție de diverse criterii (ex.:cât de fragmentată este norma, mediul de lucru, vechimea, numărul de copii cu CES din clasă etc.), pe care le voi discuta și cu partenerii de dialog social.
Degrevările pentru vechime se vor putea face din timpul nedidactic al normei.
Degrevările pentru funcțiile de conducere vor fi în jur de 30%, diferențiat în funcție responsabilități, și trebuie să fie, de regulă, incompatibile cu plata cu ora.
Plata cu ora se raportează la timpul de lucru total (40 de ore pe săptămână), astfel încât valoarea unei ore la plata cu ora să nu depășească valoarea unei ore din normă.
În învățământul superior, limita de 16 ore echivalente va deveni 18, pentru a ajuta universitățile să se înscrie în bugetul alocat.
Timpul „neditactic” – noul rezervor de exploatare
Degrevările pentru vechime nu mai înseamnă reducerea reală a orelor, ci mutarea efortului în timpul neditactic – adică din pregătiri, corectări, consiliere. O măsură cinică, care ignoră volumul real al muncii invizibile.
Conducerea – fără ore, fără compensații
Pentru funcțiile de conducere, degrevarea va fi de aproximativ 30%, dar cumulul cu plata cu ora devine „incompatibil”. Practic, directorii muncesc mai mult, dar nu mai pot fi plătiți suplimentar. Se lovește exact în cei care țin sistemul în viață prin eforturi neoficiale.
Plata cu ora – plafonare mascată
Noua raportare a plății cu ora la cele 40 de ore săptămânale înseamnă, de fapt, un plafon clar. Se elimină orice posibilitate de răsplată reală pentru efortul suplimentar.
Universități – mai multe ore, mai puțină calitate
Creșterea normei din învățământul superior de la 16 la 18 ore echivalente este o măsură de austeritate mascată. Afectează cercetarea și calitatea academică, sub pretextul încadrării în buget.
Concluzie
Sub pretextul eficienței, ministerul impune austeritate și epuizare. Aceasta nu este reformă, ci degradarea profesiei didactice. Profesorii sunt din nou sacrificați, în tăcere.
