Prima de carieră didactică a deschis o ușă pe care nimeni nu pare să mai poată s-o închidă. În spatele celor 1.500 de lei, al regulilor schimbate și al obligației de a direcționa o parte importantă din bani către cursuri se conturează o întrebare mult mai incomodă: dacă nu cumva profesorii au fost transformați, în timp, într-o piață de milioane de euro. Nicu Cotescu, vicepreședinte al FSLI Spiru Haret și profesor cu peste 30 de ani la catedră, sugerează chiar mai mult: că denigrarea profesorilor, dusă ani și decenii, ar fi putut pregăti terenul pentru o piață artificială a formării continue, în care sute de mii de profesori devin clienți aproape captivi.
53 de milioane de euro într-o singură piață: profesorii sunt beneficiarii sau clienții?
În postarea sa, Nicu Cotescu pornește de la o cifră care spune aproape totul: aproximativ 53 de milioane de euro ar putea ajunge anual în piața cursurilor de formare, dacă 270.000 de angajați din învățământ cheltuie cei 975 de lei prevăzuți pentru această categorie. Cotescu susține că profesorii au reprezentat de mult timp o „sursă grasă de finanțare” pentru instituții și organizații care oferă perfecționări, reconversii și specializări. Diferența este că, până acum, aceste costuri erau în mare parte suportate de profesori. Acum, banii europeni creează o piață mult mai mare, alimentată de o obligație impusă tuturor beneficiarilor primei. Iar întrebarea lui este directă: cine câștigă? Profesorii sau furnizorii de cursuri? Răspunsul său este tranșant: profesorii sunt, în acest mecanism, clienții.
A fost creată mai întâi nevoia de „perfecționare” sau piața care urma să o vândă?
Conform vicepreședintelui FSLI Spiru Haret, denigrarea profesorilor din ultimii ani ar fi avut un scop bine țintit: pregătirea terenului pentru transformarea formării continue într-o obligație și, implicit, într-o piață extrem de profitabilă. Logica acestei ipoteze este simplă. Dacă profesorul este prezentat constant drept insuficient pregătit, depășit sau incapabil să țină pasul cu schimbările din educație, devine mai ușor de justificat nevoia unor cursuri permanente de „perfecționare”.
În momentul în care aceste cursuri devin obligatorii, cei aproximativ 270.000 de angajați din învățământ se transformă într-o piață uriașă pentru furnizorii de formare. Iar odată cu alocarea banilor din prima de carieră didactică, această piață primește și finanțarea necesară. Cotescu sugerează, astfel, că denigrarea profesorului nu ar fi fost doar un efect al politicilor educaționale, ci una dintre piesele unui mecanism construit în timp, care a transformat formarea continuă într-o afacere de zeci de milioane de euro.
Nicu Cotescu
Mesaj integral:
Zeci de milioane de euro pe cursuri de perfecționare! Până în 2023 erau bani personali, insă agresivitatea din ultimii ani spre astfel de cursuri a ajuns la un nivel maxim.
Dascălii, prin numărul lor și implicit prin obligația de învățare continuă, învățare permanentă ,educație pe tot parcursul vieții, adică Lifelong learning, întotdeauna au reprezentat o sursă grasă de finanțare a unor instituții, organisme, organizații, etc. Perfectionări, reconversii, specializări… de cele mai multe ori pe cheltuială personală, au adus câștiguri fabuloase și în același timp supraviețuirea unor entități.
Astăzi vorbim despre 975 de lei, sumă ce reprezintă procentul de 65 %, sumă pe care fiecare beneficiar al primei de carieră didactică trebuie să o cheltuiască pentru cursuri de formare profesională într-un singur an. Dacă înmulțim această sumă cu cca 270.000 de salariați, personal didactic, obținem cam 263.250.000, adică 53 de milioane de euro. Enorm, nu?
Cine sunt marii câștigători? Profesorii? N-aș prea crede, ei sunt niște clienți.
La prima vedere e bine, acesti bani europeni intră în România. Însă nu e nevoie să faci nici cel mai mic efort să-i identifici pe câștigătorii adevărați. Firmele, societătile, organizațiile care oferă cursuri de formare continuă… acreditate, acceptate de MEC. Ca idee, pentru creșterea performanțelor școlare, dacă este interes în această direcție, nu văd vreun efort pentru abrogarea Legii 141/2025, demers susținut de 165.000 de semnături.
Având peste 30 de ani vechime la catedră, am avut privilegiul să fi fost odinioară coleg cu profesori care au ieșit la pensie doar cu definitivatul, la 55 de ani femeile și 60 de ani bărbații. Colegi deosebiți, bine pregătiți, cu bune rezultate. Cineva ar putea spune că erau depășiți, că nu aveau pregătire superioară. Greșit, zic! Atunci generațiile de elevi erau mult mai conștiincioase, părinții aveau o limită față de școală, iar dascălii nu erau nici pe departe îngropați într-o birocrație excesivă, într-o legislație fără cap și fâră coadă, iar timpul și-l petreceau citind, studiind, principala preocupare fiind disciplina de predare. Astăzi disciplina de predare parcă a căzut în plan secund, altele fiind obligațiile principale, mult mai importante ca urmare a politicilor educaționale.
În contextul celor menționate mai sus, mă gândesc că denigrarea continuă a profesorului a avut ca obiect mai ales introducerea obligatorie a acestor cursuri de perfecționare aducătoare de milioane și milioane de euro.
Nu zic că nu sunt bineveniți, deși ar fi trebuit să vină încă din octombrie, însă profesorii au si alte cheltuieli curente, de exemplu pentru tot ceea ce înseamnă pregătirea actului didactic, instrumente pentru realizarea și documentarea actului didactic, cheltuieli ce secrealizează tot din propriul buzunar. Sponsorizăm de ani si ani sistemul de învățământ.
PS Un cadru didactic susține examene și concursuri naționale pentru intrarea și rămânerea în sistem, probabil cel mai greu sistem din acest pdv.
Concurs de titularizare, cu zeci de contracandidați, examen pentru definitivarea în sistem și gradul II toate în condiții unice, camere video-audio, subiecte naționale, evaluare încrucișată și un grad I cu o comisie din sistemul universitar. Cursurile pentru obținerea celor 90 de CPT, alte licențe, doctorate, etc. sunt altă poveste. Dosarul personal, în prag de pensie, avea odată 5, 10 hârtii. Astăzi… la câțiva ani vechime avem deja bibliorafturi cu zeci și zeci de activități de tot felul.
Sursa: aici
