Educație
Descentralizare în educație, un termen complex care dă bine, mai ales în campanie. În fața unei societăți din ce în ce mai unite în a învinovăți corpul profesoral, descentralizarea este văzută ca o soluție. Nu mai contează că tot mai mulți părinți nu își educă odraslele nici măcar la nivelul de avarie, nu contează nici că statul nu alocă bani suficienți unui sistem care duce lipsă cronică de fonduri etc. Tot ce este mai important este să treacă la descentralizare.
Interese obscure
Prin descentralizare, clasa politică, o fi și câteva excepții, își dorește să dea tot mai multă putere comunităților locale. A se înțelege clar, primari și părinți. Dacă societatea românească ar fi responsabilă, descentralizarea ar fi foarte utilă. Totuși, într-o țară putred de coruptă, a descentraliza educația înseamnă a o distruge.
Video
Așadar
Așadar, cu exepțiile de rigoare, clipul arată tabloul general al societății românești. Imaginați-vă că acești oameni ar avea puterea de a decide cine este angajat în sistemul educațional, că ar avea capacitatea de a evalua cadrele didactice, că ar avea putere de decizie asupra a ceea ce face școala. Oare ce nivel al distrugerii ar atinge sistemul educațional? Cât de rapid s-ar îmbogății cei ce vor face trafic de funcții, oare cât de puternic va fi șantajul și câți elevi vor mai ști să scrie și să socotească? Mai mult ca sigur, profesorii vor pleca odată cu primarul… Așadar, o politizare tot mai puternică.
Cum se poate
Mă întreb ce o fi în capul celor care susțin că societatea este pregătită să se implice activ în deciziile care se adoptă în învățământ? Multă minte, sigur nu au. Bine, mai mult ca sigur sunt interese suspecte…
