Aceleași practici
Miniștrii vin și pleacă, oamenii sistemului rămân la minister și fac legea. De ani de zile, indiferent de ministru, MEC are aceeași atitudine și folosește aceleași tehnici de zăpăcire, de punere pe drumuri, umilire și de stoarcere financiară a cadrelor didactice. Să fie o dovadă de reavoință și incompentență?

Debirocratizarea pe hârtie
Debirocratizarea a fost mai mult o campanie de presă. S-a tăiat timid și de ochii profesorilor. Ba mai mult, numeroase unități de învățământ solicită în continuare hârtiile „tăiate”. Desigur, nu știe stânga ce face dreapta.

Lipsa manualelor
Este o tradiție ca manualele noi să fie disponibile în școli cu mult după începerea anului școlar, un fel de marcă înregistrată a reavoinței și incompentenței. Spre exemplu, anul acesta, manualele la disciplina Istorie pentru clasa a VII-a au venit la finalul primului semestru sau în semestrul al doilea. Între timp, profesorii și elevii au trebuit să se “descurce.”

Fără comunicare
Site-ul MEC și cele ale ISJ-urilor sunt, de cele mai multe ori, lipsite de informații utile profesorilor. Gargară, în schimb, din plin. Nu sunt publicate cele mai multe ordine, proiecte, decizii. Ba mai mult, multe dintre documente sunt distribuite preferențial presei de casă.

Cele 90 de credite
Nu știu dacă mai există vreun domeniu în care angajații sunt obligați să urmeze cursuri de perfecționare pe banii lor. Deși există o lege care permite decontul acestora, directorii nu o prea respectă. Trecând peste asta, în ultimii ani s-a dezvoltat o întreagă industrie a cursurilor inutile și foarte scumpe.

Echivalarea gradelor
Nu s-a atins nimeni de această absurditate. Deși echivalarea s-ar putea face automat după obținerea gradului didactic, aparent, nimeni de prin MEC nu s-a gândit la asta. Și uite așa, 90 de credite se duc pe apă dacă nu te-ai mișcat la începutul anului școlar sau dacă școala nu și-a făcut treaba.
Desigur, nu este interes, rezolvarea problemei ar lovi în cei care pun la bătaie cursuri de formare. Păi se poate să lovim în mafie?

Titularizarea
Cei care doresc să se titularizeze, an de an, trebuie să își facă un dosar cu fel și fel de documente inutile. Pentru un candidat aflat la prima încercare, realizarea unui dosar cu documente doveditoare este logică. Totuși, de ce este nevoie să redepui același dosar în anii următori?
Timp și bani pierduți inutil, umilințe pe la ușile diverșilor inspectori și directori. De ce mai este nevoie de asta când ISJ-urile, oricum, dispun de informații despre situația profesională a celor care lucrează în sistem și care se înscriu la titularizare sau grade. Chiar nu se poate face o bază de date? Chiar nu se poate reduce numărul hârtiilor inutile? Bine, nu ar mai avea de lucru mulți tăietori de frunze la câini.

Discriminare
Se pare că lucratul în fața monitorului este nociv doar pentru boșii de la MEC. Profesorii, cei care lucrează efectiv cu elevul, nu primesc sporul de ecran. Și acesta este doar un exemplu de discriminare în sistem.

Fără decont
Decontarea navetei cadrelor didactice este un subiect tabu în multe zone. Dar asta nu este tot. Profesorii investesc sume considerabile în consumabile folosite în folosul școlii. Nimeni nu le decontează aceste cheltuieli. Oare ministrul Educației se folosește de computerul personal în realizarea sarcinilor de serviciu sau își cumpără hârtie A4 din bănuții personali? Dar oare hârtiile și le printează la xerox-ul de lângă sediul MEC? Nu credem că mai există vreun domeniu, privat sau de stat, în care angajatorii să te oblige să vii cu materiale de acasă sau să cheltui din banii tăi pentru folosul instituției.

Te invităm în grupul Facebook “La clasă”. Aderă aici

Dă un Like paginii Facebook LA CLASĂ