MEC
Încercarea MEC de a reglementa „predarea online” a stârnit valuri de revoltă în rândul cadrelor didactice și al părinților. Mai marii ministerului Educației sunt acuzați de decizii abuzive și de o naționalizare forțată. Din păcate, sindicatele întârzie în a veni cu o reacție oficială.
O pace suspectă
Presa se face că nu vede iar sindicatele și asociațiile de elevi și părinți au muțit subit. Ministrul Educației dă explicații deloc convingătoare pe la televizor în timp ce toată greutatea este aruncată pe umerii cadrelor didactice și al părinților. Pe grupurile Facebook, profesorii își strigă nemulțumirea și reclamă un abuz strigător la cer, dar cine să îi audă? Mai marii trebuie să salveze aparențele. În fond, trebuie să dăm bine, să salvăm universul paralel peste care domnim.
Naționalizare mascată?
Sub mantia protectoare a „stării de urgență” mai marii MEC, fără niciun fel de jenă, îi obligă pe profesori să se digitalizeze forțat. Asta, desigur, pe banii personali. Școala, mai nou, cere calitate și predare online folosindu-se de aparatura cadrelor didactice, de bunurile acestora. Să fie vorba de vreo naționalizare mascată? Pentru ca absurdul să atingă cote sublime, mai ești și monitorizat? Totul, pe tehnica/aparatura, curentul, internetul tău!!!
Câte un studio de emisie la fiecare
De voie de nevoie, profesorii vor fi obligați să își transforme diverse colțuri ale caselor în studiouri de înregistrare/emisie și să își facă conturi pe fel și fel de platforme, mai mult sau mai puțin sigure. Altfel nu își vor primi salariul. Deh, MEC nu are nici macar voința de a investi într-o platformă educațională națională. Le cerem prea mult. Nu au facut asta în trecut, nu vor face nici în viitor.
Cu ochii în casa profesorilor
Colac peste pupăză, MEC vrea să afle câte computere dețin elevii și profesorii, dar și cine se folosesc de aceste dispozitive. (detalii aici) Nu că ar fi participat MEC la achiziționarea acestor dispozitive, nu că ar fi subvenționat abonamentul la internet… Atenție, asistăm la un recensământ, nu al lucrurilor oferite de minister, ci al unor bunuri personale. Oare în ce țară trăim și pe baza cărei legi poate obliga MEC pe cineva să declare câte laptopuri deține și cine se folosește de acestea?
Într-un univers paralel și dictatorial
Toate măsurile MEC sunt „excelente” pe hârtie, dar într-un univers paralel, într-un stat dictatorial. Vom face, vom drege, vom creiona, totul la viitor. Nimic despre ce am făcut? Se scoate suspect din ecuație un aspect de bază. Într-un regim democratic, chiar dacă aflat în stare de urgență, nu poți obliga pe nimeni să își folosească bunurile persoanele pentru folosul unei instituții. În loc să caute resurse pentru a dota elevii și profesorii cu tablete, telefoane și laptop-uri, (toate de serviciu) ori pentru a lucra la o platformă educațională sigură, MEC o dă pe impuneri și figuri dictatoriale greu de justificat pentru secolul XXI.
Treburi debile
Profesorii care nu au, țineți-vă bine, sunt obligați ca să aibă pentru stat. Ba mai mult, părinții cu mai mulți copii, aflați sau nu în șomaj, vor fi forțați să investească în gadgeturi. Nu interesează pe nimeni, totul trebuie să dea bine pe hârtie. Învățământul, ați observat deja, este gratuit doar pe hârtie. Să mai conteze grija pentru sănătatea celor care vor petrece ore bune în fața unui laptop? De fapt, mai contează ceva în România normală/anormală?
Concluzie
Așadar, rămânem la concluzia următoare: MEC să pună la dispoziție laptop-uri și telefoane și apoi să ceară predare online.
