La facultate am învățat cum se face o proiectare didactică. Nimeni nu m-a învățat ce faci când un elev de clasa a VII-a vine la școală cu un cuțit în ghiozdan.
Fișa postului pe care n-a scris-o nimeni
Și totuși intervenim de ani buni. Stăm de serviciu pe hol, despărțim bătăi, sunăm părinții, ascultăm copii care plâng la ora de dirigenție. Nu ne plătește nimeni pentru asta. Dar dacă se întâmplă ceva pe holul unde eram de serviciu, primul întrebat va fi profesorul.
Cât costă o intervenție
La Bistrița, o profesoară de matematică a ajuns la spital după ce un elev a atacat-o cu cuțitul. La Timișoara, un profesor de sport i-a făcut o observație unui elev, iar copilul s-a întors cu părinții și cu fratele mai mare. Profesorul a fost agresat fizic chiar în școală. Cam atât costă azi o intervenție.
Pregătiți la dosar
Partea ironică e că, pe hârtie, suntem pregătiți de mult. Prin lege, fiecare școală are grup de acțiune antibullying, plan antibullying, cod antibullying și procedură pentru cazurile de violență. Tot legea ne obligă la cursuri, pe care le-am făcut, le-am semnat și le-am pus la dosar. Cu toate acestea, într-un sondaj Salvați Copiii, aproape un sfert dintre profesori spun că nu se simt în stare să ofere sprijin emoțional unui elev. Dosarul e complet, omul nu.
Ce a vrut, probabil, să spună
Probabil că președintele nu se gândea la profesori care dezarmează elevi. Se gândea la ce se întâmplă înainte: copilul hărțuit luni de zile, conflictul pe care îl vede toată clasa, sesizarea care ajunge prea târziu sau deloc. Are dreptate că acolo se mai poate face ceva. Pentru asta însă îți trebuie un consilier școlar care să nu împartă o săptămână între câteva sute de elevi. Și îți trebuie siguranța că, după ce ai semnalat, nu te așteaptă familia elevului la poartă.
Paznici, interdicții și niciun om în plus
În aceeași săptămână, ministrul Educației a propus mai mulți paznici, iar un deputat a propus interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 14 ani. Unii vor uși păzite, alții vor ecrane închise. În toate propunerile astea n-am găsit pe nimeni care să vrea să angajeze oameni care să aibă timp de copii.
Cine e, de fapt, pregătit?
Declarația președintelui nu spune cine plătește, cine ne formează și cine ne apără. Pare scrisă pentru seara în care trebuia spus ceva, orice. Noi, profesorii, ne-am descurcat mereu cum am putut. Întrebarea e dacă statul e pregătit să ne ajute, măcar o dată, la timp.
Declarația integrală a președintelui
Postată pe X de președintele Nicușor Dan, 22 octombrie 2026:
https://x.com/NicusorDanRO/status/2113265467397710095
„Două incidente grave în școli, în mai puțin de o săptămână. Două semnale pe care nu ne mai permitem să le ignorăm.
În ultimii ani, am progresat în înțelegerea și combaterea bullyingului. Dar regulile și legile, absolut necesare, nu sunt suficiente dacă nu se aplică în viața de zi cu zi. Este nevoie de mai multă atenție la ce se întâmplă între copii, de intervenție la primele semne și de preocupare pentru cauzele violenței, nu doar pentru consecințele care pot fi devastatoare.
Relația de încredere dintre profesori, părinți și copii contează enorm. Un dialog deschis, încrederea și disponibilitatea de a lua în serios ceea ce ne spun copiii pot face diferența înainte ca lucrurile să ajungă într-un punct fără întoarcere.
Diriginții, profesorii consilieri școlari și toate cadrele didactice au un rol esențial în recunoașterea și semnalarea acestor comportamente. La fel de important este ca elevii să știe că pot cere ajutor și că vor fi ascultați, fără teama de represalii sau de victimizare ulterioară.
Copiii noștri cresc astăzi între două lumi, cea reală și cea virtuală. Pentru mulți dintre ei, granița dintre ele aproape că nu mai există. Violența, hărțuirea și agresivitatea nu mai sunt doar în curtea școlii, ci și pe ecranele pe care le privesc zilnic.
Fiecare copil are dreptul să învețe într-un mediu sigur, să fie protejat de violență și să primească sprijin atunci când are nevoie. Aceste drepturi trebuie respectate atât în lumea reală, cât și în mediul online. Siguranța copiilor în mediul online trebuie să ne preocupe și e nevoie de soluții care să reiasă din dialogul autorităților, specialiștilor, profesorilor, părinților și elevilor.
Avem nevoie de școli mai sigure, de profesori sprijiniți și pregătiți să intervină, de acces real la consiliere psihologică, dar și de măsuri pentru protecția minorilor în utilizarea spațiului online.”
