Ministrul Educației, absent
Laviniu Lăcustă, președintele USLIP Iași, aduce acuzații dure la adresa ministrului Educației, Daniel David. Liderul sindical afirmă că, de peste patru săptămâni, acesta nu a fost văzut la minister, deși cadrele didactice protestează constant în fața instituției. „Un ministru care cere profesorilor să stea opt ore în școală, chiar și fără activități concrete, evită să vină la serviciu și refuză confruntarea cu protestatarii”, a subliniat Lăcustă.
Critici asupra măsurilor din educație
Sindicatele consideră că măsurile propuse sunt „aberante”. Creșterea normei didactice la 20 de ore este văzută drept o revenire la practici învechite, însă chiar și în regimul comunist aceasta era de 18 ore. Argumentul financiar, potrivit liderilor sindicali, nu rezistă, întrucât profesorii pierd resurse, în timp ce clienții politici sunt „răsplătiți cu vârf și îndesat”.
Suspiciuni privind investițiile
Cazul microbuzelor școlare, urmat acum de achiziții de mobilier supraevaluate prin PNRR, este adus ca exemplu de „afaceri” prin care clasa politică ar profita de fondurile destinate educației. „Suntem noi și ei – fraierii și deștepții”, a concluzionat Laviniu Lăcustă.
Postare integrală
De peste 4 săptămâni, ministrul Educației nu a fost văzut la locul de muncă. Cel puțin noi, cei care protestăm acolo, nu l-am identificat. Un ministru care își propune să țină profesorii 8 ore în școală (indiferent dacă au sau nu ceva de făcut) nu dă pe la serviciu. Domnul David refuză confruntarea cu protestatarii. Explicația acestei atitudini este extrem de simplă: lipsa argumentelor!
permis o astfel de „aroganță”. Toate măsurile adoptate în educație sunt aberante! Aș fi vrut să spun că norma de 20 de ore pentru profesorii români a mai existat doar acum vreo 50 de ani, în regimul comunist… Dar nu! Și în comunism norma didactică era tot de 18 ore. Argumentul financiar al economiei nu stă în picioare. Statul ia de la profesori cu două mâini și-și ,,plătește” clienții cu vârf și îndesat.
Afacerea „microbuzul” a demonstrat cum clasa politică, locală și națională, este „mufată” la investițiile din educație. Nu contează dacă fondurile sunt din PNRR sau de la statul român. P.S Astăzi a mai apărut o știre similară celei legate de microbuze. De această dată este vorba despre achiziția supraevaluată de mobilier școlar prin PNRR! Rețeta este aceeași.
Suntem noi și ei! Fraierii și „deștepții”.
