Titularizarea în 2025
Creșterea normei didactice nu este o simplă ajustare administrativă, ci o măsură cu efecte devastatoare asupra întregului sistem de educație – mai ales asupra tinerilor care vor să intre în învățământ. Dacă această decizie va fi pusă în aplicare, titularizarea devine un vis tot mai îndepărtat, iar posturile de suplinire se vor evapora pur și simplu.
Mult mai puține posturi, mult mai puține șanse
Prin creșterea numărului de ore de predare pentru profesorii titulari, mii de ore care ar fi fost scoase la concurs pentru titularizare sau suplinire vor fi absorbite în normele existente. Practic, titularii vor acoperi orele rămase libere, iar cei care sperau să obțină un post vor descoperi că nu mai au unde să se angajeze.
Situația este cu atât mai gravă cu cât se intenționează ca ore precum muzică, desen, educație tehnologică, educație socială – materii unde se mai găseau, până acum, fracțiuni de normă sau chiar posturi întregi pentru suplinitori – să fie folosite pentru întregirea normei profesorilor existenți. Asta înseamnă că posturile la aceste discipline vor dispărea aproape complet de pe lista concursurilor. Tinerii absolvenți ai facultăților de arte, tehnologie, științe sociale nu vor mai avea niciun loc în sistem.
Instabilitate profundă și un viitor blocat
Această strategie aparent „eficientă” produce, de fapt, un dezechilibru major. Pe termen scurt, pare că se optimizează resursele. Dar în realitate, sistemul se sufocă: nu mai intră oameni noi, nu mai există o pepinieră de cadre didactice, iar în câțiva ani, școlile se vor confrunta cu o criză de personal fără precedent, mai ales în zonele defavorizate. Tinerii profesori vor renunța, pur și simplu, la idee înainte să înceapă.
Zero transparență, zero responsabilitate
Până în acest moment, nu există nicio simulare oficială, nicio analiză publică a impactului acestei măsuri. Niciun minister, nicio autoritate nu a prezentat cifre care să arate câte posturi vor dispărea efectiv. Totul se face în orb, într-un sistem deja fragilizat, în care deciziile se iau fără consultare și fără asumarea riscurilor.
Concluzie
Creșterea normei didactice, așa cum este propusă, nu rezolvă nimic. Blochează accesul tinerilor în învățământ, elimină sute de posturi și produce o instabilitate sistemică. Iar când materia „de completare” devine refugiu pentru supraviețuirea normelor, calitatea educației are și ea de suferit. Dacă nu se regândește rapid această direcție, ne îndreptăm spre un colaps lent, dar sigur, al resurselor umane din școli.
