Câteva mii de posturi didactice de predare urmau să fie reduse ca urmare a punerii în aplicare a Legii pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011. Legea a fost inițiată de Liviu Pop și asumată de Ecaterina Andronescu, actualul ministru al Educației.
Parlamentul va reexamina
Președintele României a trimis spre reexaminare această lege, votată la sfârșitul anului trecut. Președintele FSE „Spiru Haret”, printr-o scrisoare deschisă (citește aici), a venit cu detalii privitoare la impactul negativ pe care reducerea numărului de ore îl putea avea.
Motivele lui Iohannis
Motivul reexaminării îl reprezintă măsurile introduse la articolul I, punctul 4, prin care se realizează reducerea din pix a numărului de ore din ciclul primar, gimnazial și liceal începând cu următorul an școlar. Astfel, potrivit acestor noi reglementări, numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învățământ este în medie de 20 de ore pe săptămână la învățământul primar, 25 la învățământul gimnazial și 30 de ore pe săptămână la învățământul liceal.
Această nouă modificare abruptă a Legii Educației Naționale, fără nicio analiză de impact, riscă să producă efecte negative în cascadă pentru comunitatea școlară, fapt semnalat inclusiv de organizații reprezentative la nivel național ale elevilor, dascălilor și părinților. Demersul denotă lipsa unei strategii și a unei viziuni pe termen mediu și lung în acest sector esențial pentru viitorul României.
Voi detalia câteva dintre efectele nedorite aduse Legii Educației Naționale, în varianta sosită la promulgare.
Orice modificare a numărului de ore alocat disciplinelor afectează automat și profilul de formare, conținuturile educaționale, modalitățile de predare, învățare și evaluare. Nu există o analiză a modului în care formarea elevilor va fi afectată de aceste schimbări.
Reducerea numărului de ore la o asemenea dimensiune va însemna, cel mai probabil, un val de concedieri în sistemul de învățământ. Mai exact, proiectul de lege modifică articolul 66 din Legea Educației Naționale, fără să evalueze impactul asupra încadrării cu personal.
Legea, de asemenea, nu include dispoziții finale care să clarifice momentul din care începe aplicarea modificărilor aduse articolului 66 din Legea Educației Naționale. În absența acestora, planuri cadru se vor modifica din anul școlar următor printr-un proces făcut în grabă, pe genunchi. Reamintim faptul că dezvoltarea și aplicarea noilor planuri cadru este un demers care durează de peste cinci ani. El a fost demarat în 2013 și este încă în derulare. Iată că nici nu a apucat să se finalizeze implementarea lui și o luăm de la capăt cu schimbările.
Legea nu cuprinde nici dispoziții tranzitorii care să clarifice modul în care aceste modificări vor fi implementate. Se poate ajunge în situația absurdă în care, de exemplu, elevii de gimnaziu, de exemplu, vor fi școlarizați după trei planuri-cadru: cel inițial – cel vechi, cel curent, aflat în implementare până la clasa a VI-a, și cel viitor, care ar trebui dezvoltat până la începutul anului școlar 2019-2020 conform legii trimise la promulgare.
În lipsa acestor prevederi tranzitorii și finale, cel mai probabil vom avea o nouă o modificare a manualelor, care ar trebui adaptate viitoarelor planuri-cadru. Dat fiind timpul scurt până la care acestea ar trebui refăcute, există riscul evident ca ele să nu fie finalizate la timp.
În același timp, modificările aduse legii presupun o pregătire a cadrelor didactice pentru implementarea viitoarelor planuri cadru. Aceasta deși nu s-a finalizat încă formarea lor privind planurile cadru actuale. Lipsa unei evaluări a impactului asupra resursei umane arată fără echivoc lipsa viziunii în educație pe care cei care propun legea se pare că o au.
În concluzie, modificările aduse articolului 66 din Legea nr. 1/2011, riscă, în forma lor actuală, să afecteze calitatea și coerența procesului educațional. În mod firesc, ar fi fost de dorit să existe o dezbatere privind reducerea încărcării orare a programelor școlare și o dimensionare a timpului petrecut la școală de către elevi în acord cu capacitatea lor, etapele de dezvoltare psiho-emoțională ale acestora, precum și cu profilul absolventului. O modificare bruscă, nefundamentată, riscă să producă efecte dezastruoase pentru întreaga comunitate școlară.
Menționăm că celelalte prevederi ale legii sosite la promulgare sunt de natură să creeze un impact pozitiv. Astfel, ea include măsuri privind combaterea bullying-ului, precum și o serie de prevederi menite să crească accesul la educație a unor copii care nu aveau acest acces până acum, de exemplu, cei fără Cod Numeric Personal.
Cu toate acestea, modificarea articolului 66 din Legea Educației Naționale face necesară reexaminarea textului de lege.
Ca observație generală, ar trebui ca orice inițiativă legislativă care are efecte atât de ample asupra sistemului educațional să ia în considerare și alte procese aflate în derulare – de exemplu, reforma curriculară și viziunea proiectului „România Educată”, lansată în dezbatere publică de Președintele României la începutul lunii decembrie a anului trecut.
