Nu mai sunt bani
Direct spus, nu mai sunt bani pentru salarii și burse.” – așa grăit-a rectorul Daniel David, cu seninătatea unui contabil de județ. Nu-i ușor, zice el, dar asta e, n-avem de unde. Să fim raționali, decenți, să nu cerem mai mult decât „își permite țara”. În acest mod se traduce declarația actualului ministru al Educație, declarație care are menirea sa inducă panica în educație și să îi sperie pe profesori.
Direct spus, nu mai sunt bani pentru plata salariilor şi burselor pentru tot anul. Este incorect să se creadă că nu îmi este greu că trebuie să le aplicăm şi că nu înţeleg disconfortul creat. Tocmai de aceea am spus că orice măsuri fiscal-bugetare se pot lua doar dacă, în contextul aplicării lor, se protejează posturile oamenilor şi salariile şi se respectă principiile raţionalităţii (să nu ieşim din reperele europene) şi decenţei (cât îşi permi acum, sustenabil, țara).
Gata!
Greșit. Țara nu-și permite, în fapt, să-și bată joc de educație. Nu-și permite să dea lecții de morală fiscală profesorilor umiliți și elevilor ignorați. Nu-și permite să aibă rectori care ridică din umeri când școala arde.
Nu poți vorbi de „reforme” cu gura plină de austeritate și buzunarele goale pentru dascăli. Ce a rostit domnul David nu e o analiză, e o spălare pe mâini. Elegantă, cu apă călduță, dar tot spălare.
