Noi șefi în învățământ
Fără o dezbatere serioasă, fără studii de impact financiar sau de necesitate, într-o permanent invocată lipsă de bani pentru creșterea salariilor cadrelor didactice, o nouă funcție va debuta în sistemul de învățământ. Practic, se fac angajări! Ce au de câștigat elevii, profesorii și părinții, încă este neclar.
Stăpânul tarlalei…
Conform tradiției de stăpân al tarlalei, ministrul Educației a anunțat înființarea funcției de director administrativ. Aceasta va fi inclusă în nouă lege a Educației și a fost anunțată în cadrul dezbaterii „Director de viitor” organizată de fundația edupedu.
Propun instituirea funcției de director administrativ în nouă lege a Educației, care să fie o punte între școală și autoritatea locală. Trebuie să sprijine bunul mers al personalului didactic și nedidactic, să fie legătura cu comunitatea locală”. El ar trebui să “aibă competențe în științe economice și ale administrației economice, iar prin programe ca PNRR și CRED vom putea finanța dezvoltarea lor. (vezi video de la finalul articolului)
Motivația
Motivația invocată de domnul ministru este originală.
Un director poate fi excepțional, dar în același timp nu poate gestiona sau citi un buget. Sau dacă va fi căutat să rezolve o problemă administrativă, directorul poate să predea la ore. Directorii trebuie să fie lăsați să se ocupe de ceea ce trebuie să se ocupe. (vezi video de la finalul articolului)
Totuși…
De problemele financiar-contabile se ocupă contabilul școlii, de cele administrative se ocupă administratorul, așadar, la ce ar mai fi nevoie de un director administrativ?
Funcții noi pentru lipitorii de afișe?
Politizarea învățământului la nivel de vârf central și local, a instituțiilor aparatului de stat, reprezintă o certitudine. Metodologiile și concursurile pentru ocuparea funcțiilor de vârf care s-au desfășurat în ultimii sunt cel puțin discutabile.
În acest context se pune o întrebare legitimă: noua funcție de director administrativ este o modalitate de recompensare a lipitorilor de afișe afiliați diferitelor partide politice? Cine garantează că aceste funcții nu vor deveni subiect de negociere politică odată la 4 sau 5 ani, că nu vor fi acordate „meritoșilor” de prin politică, „oameniilor de încredere” ai autorităților locale? Practic, această funcție reprezintă o soluție salvatoare pentru clientela politică care caută un scaun călduț după ce au rămas fără posturi, totul pe un salariu uriaș comparativ cu cel al pălmașilor de la catedră?
