Daniel David, ministrul care dă vina pe școală
Declarația de la DIGI 24 a lui Daniel David, ministrul Educației – „Educația are o contribuție mare la deficitul bugetar” – nu e o gafă. E un mesaj calculat, rece și toxic, care anunță o direcție clară: școala urmează să fie tăiată cu bisturiul austerității.
În loc să apere educația, Daniel David o transformă în vinovatul de serviciu. În loc să ceară bani pentru profesori, manuale, clădiri decente și ore eficiente, vorbește despre „regândirea normelor didactice”, „clase mai mari” și „reducerea unităților școlare”. Tradus: mai puțini profesori, mai mulți elevi în clasă, mai puține școli.
Ce urmărește, de fapt, Daniel David
Daniel David nu e vreun habarnist. E psiholog, profesor universitar, fost rector. Înțelege perfect greutatea cuvintelor sale. Tocmai de aceea, declarația nu e o greșeală, ci o manevră premeditată. Ce urmărește?
- Pregătirea opiniei publice pentru măsuri dure – dacă lumea acceptă ideea că școala „costă prea mult”, devine mai ușor să tai.
- Testarea reacției – dacă nu țipă nimeni, înseamnă că merge înainte.
- Loialitate față de guvern – în loc să ceară 6% din PIB, cum spune legea, se aliniază politicii de tăiere.
- Sau poate, în varianta „naivă”, crede în reforma pe hârtie, dar o comunică de parcă ar fi ministrul Finanțelor, nu al Educației.
Indiferent de intenție, efectul e același: sistemul e pus la zid, profesorii sunt tratați ca povară, iar copiii devin o cheltuială care trebuie redusă.
Risipa din alte zone – subiect tabu
Nu există bani pentru școli, ni se spune. Dar există pentru:
- 12 miliarde lei/an – pensii speciale;
- 250 milioane lei – subvenții pentru partide;
- ajutoare netransparente pentru Ucraina și refugiați;
- sinecuri în companiile de stat;
- achiziții militare fără licitație;
- publicitate guvernamentală către presa de partid;
- agenții parazitare, drumuri fictive, delegări exotice, proiecte eșuate.
Și-atunci, întrebarea e simplă: de ce se taie de la profesori, și nu de la privilegiați?
Un ministru care nu apără școala trebuie să plece
Un ministru al Educației care tratează învățământul ca pe un „cost” nu e reformator. E complice. E executorul politic al colapsului.
Educația nu produce deficit. Ignoranța, sărăcia, corupția și analfabetismul funcțional, da.
Dacă Daniel David a uitat asta, atunci nu mai are ce căuta la conducerea educației.
Pentru că dacă nici ministrul Educației nu mai apără școala – atunci cine o mai face?
