Regimul Nicușor-Bolojan
Regimul Nicușor-Bolojan bate fără milă la temelia educației românești. Creșterea normei didactice de la 18 la 20 de ore pe săptămână nu este o reformă, ci o lovitură brutală care va arunca în stradă peste 13.000 de profesori. Sub pretextul „eficientizării” și al „optimizării”, Ministerul Educației aplică un calcul rece, lipsit de viziune și respect pentru munca cadrelor didactice.
Această măsură simplă în aparență, dar devastatoare în practică, nu aduce nimic nou sistemului. În loc să investească în calitate, în condiții decente de muncă și sprijin pentru profesori, guvernanții aleg să taie oameni, să reducă posturi și să agraveze problema deja existentă a deficitului de personal. Calculul lor este simplu: dacă fiecare profesor preda două ore în plus, se pot elimina peste 13.000 mii de posturi.
Cinism sinistru
Dar ce se întâmplă cu elevii, cu școlile din zonele rurale, cu profesorii aflați la început de drum? Nimic. Nicio strategie de susținere, nicio alternativă. Doar o decizie politică cinică, făcută pentru a reduce costurile, fără a înțelege că adevărata reformă în educație se face cu oameni, nu cu tăieri.
Această „optimizare” va duce la clase mai aglomerate, profesori supraîncărcați și un viitor educațional compromis. Regimul Nicușor-Bolojan nu salvează educația – o condamnă.
Ce înseamnă concret o oră în plus? Dar două?
În anul școlar trecut, în învățământul gimnazial și liceal, conform Ministerului Educației și Raportului privind starea învățământului preuniversitar din România 2023–2024, au activat 128.963 de profesori. Dacă fiecare dintre ei ar preda cu o oră în plus, rezultă un număr uriaș de ore suplimentare, care reduc direct nevoia de personal nou.
Calcule orientative
Pentru aceste estimări, am luat ca punct de reper doar profesorii de gimnaziu și liceu, deoarece norma didactică standard de 18 ore pe săptămână se aplică în special acestui segment. Datele provin din raportul oficial al Ministerului Educației, care indică un total de 128.963 profesori activi în aceste cicluri școlare.
Câte norme dispar
+1 oră → dispar 6.788 norme
+2 ore → dispar 12.896 norme
+3 ore → dispar 18.423 norme
+4 ore → dispar 23.448 norme
+5 ore → dispar 28.029 norme
Aceste cifre sunt estimări și nu includ orele suplimentare luate de numeroși profesori. Ministerul Educației nu a publicat simulări oficiale, așadar efectele reale, cifrele reale, rămân neclare.
Ce se întâmplă cu profesorii?
Cei mai afectați vor fi suplinitorii și profesorii debutanți. Posturile lor sunt primele care dispar atunci când orele sunt absorbite de titulari aflați în restrângere de activitate – profesori cu vechime și grade care au prioritate legală.
În mediul rural, unde opțiunile de completare a normei sunt puține, se poate ajunge la concedieri directe. Disciplinele cu o oră pe săptămână – desen, muzică, educație tehnologică etc. – vor fi primele „sacrificate”.
Mai puține posturi, mai multă competiție.
Creșterea normei aduce:
- concurență acerbă la titularizare,
- blocaj pentru debutanți,
- instabilitate pentru suplinitori,
- suprasolicitare pentru titulari.
16.000 de șomeri – sindicatele
Liderul sindical Simion Hăncescu avertizează că majorarea normei didactice cu două ore ar conduce la dispariția a 16.000 de posturi în învățământ. Această măsură ar afecta în mod direct cadrele didactice aflate în pragul pensionării sau cu norme parțiale, inclusiv suplinitori și profesori debutanți. Hăncescu subliniază că în prezent există peste 140.000 de profesori fără post în sistem, iar o astfel de decizie ar putea duce la restrângerea activității pentru mulți dintre aceștia. În plus, el consideră că introducerea șomajului în învățământ ar fi „revoltătoare”, având în vedere numărul încă ridicat de cadre didactice necalificate. Sindicatele din educație au solicitat autorităților să renunțe la această propunere, considerând-o dăunătoare pentru calitatea actului educațional și pentru stabilitatea personalului didactic
Concluzie
Prezentată ca o „optimizare”, creșterea normei riscă să devină o restructurare mascată. Fără transparență și date clare, sistemul educațional se îndreaptă spre o criză tăcută. Profesorii au dreptul să știe ce urmează – iar tăcerea oficială nu e o soluție.
